luni, 9 iunie 2014

Frica

Ma trezesc, ma duc la baie, deschid usa, vad oglinda, ma pun in dreptul ei, nu ma vad. Peretele alb din spatele meu, se face un perete murdar, caramiziu, imi intorc privirea, sunt intr-o grota, aud sunete de animale , de oameni, de pasari. Imi este frica, nu mai imi simt corpul. Din spate adie vantul, incepe sa ploua, merg incet prin intuneric. Aud un intrerupator, dar nu s-a aprins nici o lumina, imi este frica si mai tare, imi este frica sa mai pasesc in intuneric! Aud pe cineva care imi spune sa stau jos! Ma las pe vine, aud pasi, cineva trece pe langa mine. Pasii se indreapta catre mine, ma ridic si fug. Ma opresc, sunt pe terasa unui bloc, am geaca pe mine, imi este foarte cald. Incerc sa imi aduc aminte cum am ajuns aici! Pasii inca se mai aud, se aude cum calca pe pietris. Ma apropii de marginea blocului, ma uit in jos, sunt inconjurat de copaci, sunt intr-o jungla! Blocul nu are balcoane si nici geamuri! Ma intorc inapoi, incepe sa se innoreze, fulgerele ma sperie. Incepe sa ploua, nu mai am geaca, imi este frig. Ma duc pe partea cealalta a terasei, ma uit in jos, la fel, sunt intr-o padure. Incep sa plang, nu stiu ce sa fac, incerc sa imi aduc aminte din nou cum am ajuns aici… Oricum nu m-ar ajuta deloc! Imi este si mai frig, ma las pe vine si si imi cuprind picioarele, imi este mai bine! Aud din nou pasi cum se indreapta catre mine, ma concentrez pe pasi, aud doar pasii, ploaia nu o mai iau in seama. Simt un miros greu, miroase a statut. Imi dezlipesc buzele dupa genunchi si deschid ochii, este intuneric, ploaia s-a oprit, pipai cu piciorul, nu mai simt pietrisul. Imi este din nou frica! Simt cum mana dreapta se ridica incet in sus, trag apa !S-a aprins lumina. Ma uit in jur, sunt in baie, deschid usa si ma indrept catre camera!

duminică, 19 ianuarie 2014

Dormind

Sunt intr-un lan de porumb, lanul este culcat la pamant. Vad o poteca, o urmez, din spate se aude un zgomot, ma intorc. O usa neagra apare pe poteca! Deschid usa, este intuneric. Ma uit in spate, am un sentiment ca visez! Intru pe usa, pamantul este moale, continui sa merg, ma uit in spate, usa inca este deschisa, pot sa ma intorc... Continui sa merg, intru cu fata intr-o panza de paianjen, ma sperii. Ma scutur si merg mai departe. Lumina s-a aprins, ma dor ochii, nu pot sa vad ce este in jur. Imi revine vederea, sunt in acelasi lan de porumb. Lanul se ridica, porumbul este verde. Din spate aud cum cineva spune: A iesit bine anu' asta! Incerc sa imi aduc aminte ce am facut prima oara cand m-am trezit...Nu imi aduc aminte nimic! Oamenii se apropie de mine, plec. Aud cum alearga dupa mine, incep sa fug! Lanul incepe incet sa se lase la pamant, ma uit in spate, nu mai e nimeni, ma opresc din alergat, ma uit in jur, totul este un pamant uscat! Plec, sunt in scara blocului meu... Ma uit mirat in jur, un vecin trece cu cosul de gunoi in mana, se uita la mine! In dreapta apare o biblioteca, ma apropii incet de ea, sunt multe carti, biblioteca este si mai mare. Aud sunete in lift, ma apropii de el, apas butonul de chemare, liftul este aici, intru in el si apas la etajul opt. Liftul pleaca! Nu stiu la ce etaj eram, dar liftul ar fii trebuit sa ajunga de mult. Liftul urca si tot urca. S-a oprit! Deschid usa, o lumina slaba, galbena lumineaza un hol murdar. Ies din lift! Imi intorc privirea catre lift, liftul este ruginit, nu mai are pereti, a ramas doar scheletul ruginit. Ma intorc inapoi, trebuie sa ajung la scari, merg pe holul murdar, patru metri mai in fata se vede o usa. Intru pe usa! Este o camera goala, ar fii trebuit sa fie scarile ce urca si coboara! Ma intorc inapoi si ies, lumina este stinsa. Merg taras de un perete. Dupa cativa pasi, simt un toc de usa, pipai dupa toc, continua peretele. Trec de el, lumina s-a aprins! Sunt la acelasi etaj cu biblioteca, vecinul se intorce de la ghena cu cosul gol. Imi spune sapte! Si pleaca. Ma uit la biblioteca, are doar opt carti in ea! Din nou aud liftul, imi este frica sa intru in el. Chiar daca vreau sa cobor...Dar eu stau la opt si vreau sa ajung acasa! Ma indrept catre scari, deschid usa si intru, ajung in aceiasi incapere fara scari. lumina s-a stins! Ma intorc inapoi sa ies. In fata imi apare o usa ce duce ca intr-o pivnita. Pasesc in jos, n-am incotro! Din intuneric aud cum cineva imi spune: Te rog, mai stai!

luni, 6 ianuarie 2014

Copacul

Sunt intr-o camera, cu mine sunt sapte batrani, toti sunt in pijamale! Se uita mirati la mine, unul cate unul incep sa dispara... Multi copii alearga in jurul meu! Am ametit, imaginea mi se intuneca. Afara s-a intunecat! Copiii pleaca suparati unul cate unul. Incepe sa ploua, sa fulgere, timpul parca sta in loc, si picaturile s-au oprit in fata mea. Undeva in stanga pe cer, un fulger a lovit un copac. Copacul sta cazut intr-o parte, in timp ce fulgerul sta intins pe cerul albastru. Ceva ma uda pe picioare, aud pescarusi. Sus pe cerul albastru luna lumineaza oceanul. In spate cred ca am o jungla. Ma intorc si plec! Intru in junga, in dreapta se aude o usa trantindu-se, imi intorc privirea, o usa cu scari ce coboara in jos imi iese in cale. Pasesc incet, aud o apa curgand! Sunt intr un subsol, este cald, miroase urat. Pe jos calc pe un intrerupator, lumina s a stins, s a facut bezna, pipai incet cu mana podeaua, intrerupatorul a disparut. Ma apropii incet de un perete. Tot merg taras, iar peretele nu exista! Din spate aud: Aici! Ma intorc, nu este nimeni, la fel de bezna! Cineva imi spune ca mi-a vorbit unul din pereti! Pereti vorbesc?... Din nou aud o vece care imi spune: Peretii nu au avut niciodata urechii, intodeauna au vorbit! In stanga mea aud pasi, aud cum pleaca, ii urmez! In fata se vede o usa, se deschide, in fata mea apare un copil! Imi zambeste si imi spune ca afara a iesit soarele! Ma uit pe geam! Picaturile stau nemiscate, fulgerul si copacul sunt la locul lor!

vineri, 15 noiembrie 2013

Bila!

Ma trezesc, ma uit un minut pe pereti, simt ca peretii imi zambesc, am o presimtire ca astazi v-a fi o zi minunata. Ma ridic din pat, ajung la baie, din spate aud cum cineva ma intreaba la ce etaj, ma intorc brusc, vecinul meu ma intreaba din nou la ce etaj? Ma uit putin speriat la el, parca nu ma cunoaste, nu stie la ce etaj stau? Sunt in pijamale, ma feresc de el, ii spun etajul, iar el apasa la trei, ii spun ca a gresit, eu am spus patru, opreste liftul si imi spune sa apas eu, liftul este oprit, butoanele au disparut, se uita la mine si imi spune: Vezi ce ai facut? Puteai urca un etaj pe scari! Imi spune sa cobor, dar pe unde...? nu mai exista usa! Suntem intr-un cub! Imi arata cum, usile se deschid, totul este negru la etajul la care ne-am oprit, totul este ruginit, ma urmeaza! Vedem o biblioteca pe palier, de sub biblioteca se aude o voce, imi spune ca asa vom ajunge si noi! De cat timp este omul ala acolo? Il ignoram, continuam sa mergem, ma uit in spate, vecinul meu a disparut. Din nou de sub biblioteca se aude o voce: Este mai bine asa, mergi singur, te astept dimineata! Continui sa merg, vreau sa ajung acasa. Vad o usa ce duce la scari, lumina este inca oprita, mici raze de lumina intra prin ferestre de la luna! Cobor, de la etajul de sub mine se aud sunete, cobor incet, imi este frica. Un batran trece pe langa mine, nu ma vede, nu ma baga in seama, ii spun sa stea putin! Isi intoarce privirea catre mine, se uita in gol apoi isi continua drumu, se opreste la etajul de mai jos si incepe sa face galagie. Imi este mai bine asa, gand aud putina galagie, sunetele imediat se opresc, se aud gemete, nu stiu la ce etaj sunt, ma uit printre balustrade si vad lumina, nu mai am mult, ajung imediat! Vad iesirea din bloc, fug, deschid usa, liftul s-a oprit la etajul noua!

Sase!

Aud clapele unui pian, ma apropii de el, simt ca cineva este in preajma mea, in continuare canta, incep sa aud si o chitara, un flaut isi face simtit si el sunetul. Ma uit la ceas, este ora sase dimineata, continui sa aud muzica, timpul trece greu, mii de oameni trec pe langa mine, imi spun ca sunetul pe care il scot este unul natural. In spate aud un cor de femei, ma intorc! Valurile marii imi ating picioarele, sunt descult, imi este cald, intru in apa, pestii se apropie de mine, ma trag in larg, totul este albastru, prin apa, razele soarelui strabat pana in adancuri. Observ o gaura neagra, ma apropii de ea, pestii ma trag inapoi, par suparati. Eu continui sa inot, la intrare, pe o stanca observ ceasul din camera cu muzica -muzica inca o mai aud- intru, mii de roti si rotite mici se invartesc in jurul meu, oameni care invart de o manivela, comunica cu alte ceasuri. Ma apropii de o gaura din sptele unor roti mari, ma uit prin ea, ma vad pe mine cum ma uit catre ceasul cu muzica,plec! Ma intorc inapoi, oamenii mici din ceasul meu imi zambesc, imi spun ca totul v-a fii bine, ma simt mai bine. Incerc sa vorbesc cu ei, imi dau de inteles ca nu au voie sa vorbeasca. Cine le impune asta? Timpul? Vad o alta usa, ma indrept catre ea! Am trecut pragul, oemnii incep sa vorbeasca, dar nu cei din ceas! Vad un ceas mare in fata mea, ma apropii de el, ma uit la el, arata ora sase.Oare cat este ceasu'? Un om din spate imi spune ca este sase fara douazeci, ma intorc, este cu fata la ceasul lui, ii multumesc apoi plec. Este noapte, pe strada vad sute de ceasuri de oras, toate arata ora sase. Din sase ceasuri ies sase oameni batrani, cu barba lunga, se intalnesc cu totii la un loc si isi spun: Acum este timpul nostru!

marți, 15 ianuarie 2013

Parcul

Sunt intr-un leaga, un leagan ruginit, la fel este tot parcul, balansuoarul este rupt, un alt leagan este cazut la pamant. Ma dau jos incet din leagan, ma uit in jur, in spatele meu incepe o gradina mare, vad o poteca. Ma mai uit odata la parc si plec...Parcul este aproape nou, este plin de flori si de copii. Zambesc si ies din parc, copiii se uita la mine imi zambesc si ei, ma uit inspre cer, soarele este sus, cerul este tot un albastru. Imi las privirea jos, aproape ploua, copiii pleaca suparati din parc, se uita tristi la mine, un copil se mai uita zece secunde la mine si pleaca si el. Eu imi contiunuii drumul prin gradina. Ma mai uit odata la parc si plec, parcul este la fel de ruginit, afara a inceput sa ploua, ma adaposetesc sub un copac, din sunetul ploii se aud niste pasi, ma intorc cu spatele, unul dintre copii imi intinde o umbrela, o primesc, imi zambeste, ii zambesc si eu. Afara a iesit soarele, din spate se aude o apa, copilul imi face semn sa ma uit in spate. Ma uit, este o cascada, o cascada mare, sunt pe o stanca mare plina cu iarba, de sus se vede cerul albastru, apa si soarele. Mi-se taie respiratia, nu pot sa mai respir, cascada nu mai exista, afara inca ploua, eu mi-am revenit, pot sa respir! Nu inteleg ce se intampla, in ploaie se vede un copil plecand, ma duc dupa el, intra intr-un parc, este parcul de unde am plecat, soarele a iesit! Peste tot in jurul meu se aude un pian, pamantul nu il mai simt, defapt nu il mai vad, sunt deasupra unor munti, sunt mai aproape de cerul albastru si de soare, cascada se vede o mica apa curgatoare, si peticul de iarba pe care stateam se vede ca un punct verde. Imi aduc aminte de un copil, ma duc dupa el. Ochii imi trec prind dreptul peticului de iarba dupa care admiram cascada, ma apropii, copilul zambind in fata cascadeii ma observa, se uita la mine si imi arata sa ma intorc ca sa vad cascada, imi indrept privirea catre cascada, soarele imi intra in ochii, plutesc in continuare. Ma apropii de cascada, iarba de pe o parte si de cealalta imi atrage atentia, in timp ce cobor numai la ea ma uit, am ajuns in dreptul cascadeii, bag mana in apa. Afara ploua in continuare!

marți, 18 decembrie 2012

...

Vantul adie, incet simt corpul, deschid ochii sunt pe marginea unui spital, oamenii apar in jurul meu, ma studiaza, incearca sa ma atinga, se sperie de mine, cobor incet dupa margine, si ies pe usa. Ma urmaresc! Cobor scarile, ma duc la lift, de deschid usa, pasesc si cad in gol. Vad etajele cum trec, am vazut chiar si o familie cu un copil, si continuii sa cad. Spitalul are multe etaj, ceva parca ma opreste, inghit apa, nu pot sa respir, deschid ochii, totul este albastru, pestii se apropie de mine, se aduna tot mai multi, cineva ma apuca de mana si ma da jos!